Littleanita's Weblog

too late…

littleanita — Tue, 20 May 2008 15:05:06 +0000

Se intampla lucruri..oamenii se mai schimba si iti dai seama ca tu ramai aceeasi doar ca lumea din jurul tau e alta….am iubit(sau poate nu) o persoana, un om, o fiinta umana caruia am vrut sa ii dau totul insa a fost prea tarziu…incerc sa inteleg de ce imi complic viata cand ea poate fi atat de simpla insa nu am gasit raspuns…ma afund tot mai des in nelinisti si tristeti de unde ies cu un zambet pe buze atunci cand cel de langa mine incearca sa ma aduca la realitate.
A trecut atata timp si inca regret ca acum sunt ,,nevoita,, sa spun NICIODATA

dream…

littleanita — Fri, 28 Mar 2008 22:17:02 +0000

ciudat cum un om iti poate influenta atat de mult destinul, cum poate schimba principii si idealuri, cum poate din fiinta divina sa te arunce in noroi…si totusi sa continui sa speri ca o sa vina sa te ridice si cu lacrimi in ochi o sa isi ceara iertare…de noconceput cum intiparirea unui suflet in inima ta te poate face sa decazi fara sa sti, sa uiti ca ai demnitate…sentiment frumos sa iubesti, dar ce te faci cand incepe sa te distruga ?…cand nu vrei, sau nu poti sa schimbi ceva, cand statutul de victima e mai interesant decat cel de erou, cand lacrimile ti se par mai atragatoare decat un simplu zambet…unde sa pleci cand peste tot esti inconjurat de oameni care respira dragoste…poti sa traiesti cu iluzia unei zile mai bune si cu credinta ca un om ratacit a batut din greseala la inima ta si din mila sau poate disperare de a infrunta viata te lansezi intr-o relatie ce e predestinata esecului…deocamdata sper ca cei doi ochi caprui o sa straluceasca cum o faceau odata… si atunci as vrea sa imi ascult gandul ca o sa imi implinesc dorinta…

truth

littleanita — Fri, 28 Mar 2008 21:58:24 +0000

Intre sentimente si ganduri aiurea incerc sa gasesc o carare care sa ma duca spre marele final….sa ajung in ultimul punct, unde imi doream atat de mult sa poposesc macar, si sa traiesc momentul privind doar inainte si nicidecum in alte parti…au trecut ceva zile de cand mi-e greu sa imi dau seama ce mi s-a intamplat…dorinta de a scapa de o obsesie sau o simpla fantoma ce imi bantuia inima si mintea, sau chiar vroiam sa gasesc acel ceva care sa ma ajute sa ies din intuneric…de fantoma cred ca am scapat, nu foate usor fiindca sentimente ramase undeva in inima mea s-au zbatut de zidul incertitudinii si mintii mele reci ca daca nu o sa mai fie, o sa regret acele ore de fericire suprema si acel chip care ma priviea dorind sa stie unde o sa ajungem cu toate astea…am gasit ajutorul care m-a scos din bezna unor sentimente moarte si m-a trezit la viata…mi-a aratat ca daca perfectiunea nu exista, in 2 putem fi macar aproape de ea…E greu sa crezi ca o persoana langa care iti petreci cel mai mult din timpul tau s-ar putea sa nu mai fie langa tine..niciodata